Dansul moldovenesc

Dansul popular moldovenesc reprezintă una dintre cele mai vechi arte populare. Fiecare mişcare vorbeşte despre talentul şi caracteristicile spirituale ale poporului în diferite perioade istorice.

El scoate în evidenţă atât caracterul, cât şi temperamentul, forţa și agerimea poporului, pune în valoare înţelepciunea şi umorul, dezvăluie sincer şi direct aspiraţiile şi sentimentele moldovenilor.

După formă, structură, caracter, dansurile tradiţionale din Republica Moldova fac parte din marea şi bogata familie a coregrafiei balcano-carpatice, unitară prin execuţia mişcărilor ca joc colectiv şi de grup. Caracteristic dansului moldovenesc este mişcarea paralelă a genunchilor şi vârfurilor picioarelor.

Analiza caracteristicilor dansurilor în Republica Moldova au condus la delimitarea lor în patru zone: de sud, de centru, de nord şi cea din stânga Nistrului, în zeci de variante, cu mici schimbări, improvizări, trăsături caracteristice, ce se regăsesc în melodii, ritm, tempo, strigături şi forme de chiuit. La acestea se adaugă alte dansuri, asimilate din cultura tradiţională a altor popoare.

Izvoarele dansului moldovenesc  provin de  la traci şi geto-daci. Mai multe obiceiuri rituale din antichitate sunt legate de intrarea într-o stare specifică prin intermediul dansului.  Printre cele mai cunoscute dansuri ritualice moldoveneşti pot fi amintite „Căluşarii”, „Drăgaica”, dansuri care au rădăcini adânci în istoria culturii poporului nostru.

Din cele mai vechi timpuri viaţa cotidiană a poporului a fost însoţită de dansurile de colectivitate, în care s-a reflectat cu o putere deosebit de mare energia emoţională a moldovenilor, ca „Hora”, „Sârba”, „Bătuta”, „Brâul”, „Învârtita”, „Trei lemne”.

Diferite perioade istorice sunt caracterizate prin anumite genuri ale dansului. 

Evului Mediu îi sunt caracteristice dansurile colective, „de lanţ”, „de cerc”, pe când în epoca Renaşterii devin populare dansurile solo bărbăteşti și sunt răspândite dansurile libere în perechi.

În epoca feudală este răspândit aşa-numitul „Joc rural” la moldoveni, care a fost apoi dansat şi de nobilime, transformându-se în „Joc popular”.

Dar cea mai răspândită este „hora”, ce provine de la grecescul „choros” şi care, conform unor mărturii, este cel mai vechi dans din Moldova.  La începutul secolului al XIX-lea, „hora” nu era numai un simplu dans, cuvântul capătă o nouă conotaţie, însemnând şi un fel de serbare, festivitate cu specific popular, ca „Hora satului”.

Există o mulţime de variante ale acestui dans în diferite regiuni. Hora poate fi numită conform locului de unde provine, „Hora de la Nisporeni”, sau poate purta numele persoanei sau a evenimentului, în cinstea cărora este interpretată: „Hora miresei”, „Hora Ilenuței”, „Hora nunţii”, „Nuneasca”, „Floricica”, etc.

La mijlocul secolului al XIX–lea noţiunea „hora”, în sensul ei general, este înlocuită cu noţiunea „joc”. Jocul, ca serbare, era organizat de un grup de flăcăi, care strângeau bani şi angajau muzicanţi, și în zilele de sărbătoare  dura, de obicei, de dimineaţă  până seara târziu.

În secolele XIX- XX dansurile libere sunt înlocuite cu dansurile de pereche şi cele de grup. În baza dansului folcloric sunt create variante scenice ale dansurilor populare, interpretate de către ansambluri de profesionişti. Cele mai bune dintre ele intră în fondul de aur al coregrafiei naţionale.

Cartea de vizită a dansului popular este reprezentată de Ansamblul Academic de Stat de dansuri populare „JOC”, mândria noastră națională, ce poartă faima țării, de-a lungul anilor, pe tot globul pământesc. Ansamblul „Joc” a luat parte la numeroase festivaluri internaţionale, a fost distins cu mai multe medalii şi diplome. „Joc” a concertat în multe ţări, printre care  România, Rusia, Republica Cehă, Franţa, Belgia, Italia, Bulgaria, Germania, Austria, Brazilia, Egipt, Canada, Portugalia ş.a. În total, pe durata existenței sale, ansamblul a realizat peste 150 de dansuri, suite și producții coregrafice.

Istoria dansului moldovenesc este una bogată și originală. Din timpuri străvechi acestea erau însoţite de cântece, de ritmul bătăilor din palme sau  de instrumente de percuţie. Mai târziu erau acompaniate de orchestre de fanfară sau taraf, care includeau viori, ţambale, fluiere şi alte instrumente populare, fiind însoţite și de strigături satirice ori glume.

Un atribut important îl constituie costumele naţionale, ce le poartă dansatorii, care sunt unice, irepetabile, prin decorarea motivelor ornamentale și spiritul creativ.

Pe parcursul istoriei sale îndelungate dansul popular a suferit mereu transformări, reflectând dezvoltarea culturală a Moldovei, însă, şi-a păstrat elementele sale tradiţionale, care stau astăzi la baza dansului contemporan moldovenesc.

Frumusețea și farmecul dansului moldovenesc te frapează și nu te pot lăsa indiferent.