Există feluri de mâncare, care au o valoare de identitate atât de puternică, încât pentru a deveni simboluri ale unui popor, ale unei comunități, ale unui loc.
O farfurie de "spaghetti al pomodoro" nu este doar o mâncare, ci este simbolul identității culturale a unei Țări.
Identificarea unui grup de oameni cu mâncarea, care îi caracterizează, este un obicei vechi: o făceau deja grecii antici, atunci când se numeau "mâncători de pâine", prin contrastarea civilizației lor agricole cu cea a vânătorilor "barbari".
Obiceiuri, care au fost uneori folosite într-un mod derogatoriu, ca în cazul emigranților italieni din secolul al XIX-lea, când erau numiți "macaronari" de către francezi, cu o identificare totală a mâncării cu cei, care o consumau.
Pentru moldoveni zeama de pui nu este doar o simplă supă, făcută din carne de găină cu tăiței de casă: este un simbol, nedefinit și intens, un fel de mâncare caldă, o metaforă a darului, a iubirii zilnice, care are capacitatea de a consola, mângâia, curăța sufletește, capabilă să te facă să fii nu numai sătul, dar și liniștit.
Zeama este nostalgie, e dorul de casa părintească, pentru că menține vie legătura cu cultura de origine, creează un punct de contact concret cu ceea ce este, în realitate, uneori, departe: este podul de legătură cu propriul pământ, cu propriile afecțiuni, cu locurile natale, cu copilăria.
Este un confort: mâncarea într-un mod similar cu locul de origine ajută la potolirea setei de nostalgie, pentru cei, ce sunt departe de casă, ca și cum împreună cu hrana și obiceiurile alimentare le sunt alături casa, grădina, familia, prietenii. Ea evocă un loc de memorie, amintiri, povestiri, oameni, relații, este ceea ce poate să ofere confort maxim, pentru că protejează și hrănește.
Este un gest afectiv chiar și în timpul tragediilor: servește pentru a da acel moment de liniște sufletească, de calmare, de a opri lacrimile și de a insufla curajul și puterea de a înfrunta orice situație, regulează tensiunea.
Pregătirea, precum și consumul de zeama, consolidează legăturile cu familia și prietenii: tradițional, de exemplu, a doua zi după nuntă, se face o masă festivă în casa socrilor mari, la care sunt prezente rudele apropiate ale mirilor, mirii, nașii și cei mai buni prieteni, pentru a-și împărtăși emoțiile după nuntă, și deoarece principalul preparat culinar este zeama, tradiția se numește "la zeamă".
Această masă festivă simbolizează începutul vieții de cuplu a tinerilor și accentuează legătura cu familia și cu cei, care îi vor sprijini în acest lung drum al vieții.
În tradițiile societății țărănești, a celor care trăiau la sate, era un gest de iubire din partea femeilor, față de cei dragi: să pună o cratiță cu apă la foc și să pregătească o zeamă de pui de casă, folosind ouă și făină, pentru prepararea tăițeilor, de o culoare galben intens, adăugând legume (ceapă, morcov, ardei, roșii) și verdeață (mărar, pătrunjel, leuștean), neapărat cu adăugarea borșului acru de casă, garantând o hrană la un preț accesibil.
Zeama oferă atât plăceri gustative, cât și este recunoscută pentru calitățile sale de vindecare: este considerată un panaceu pentru durerile corpului sau a sufletului, un bun remediu împotriva răcelii, după frigul zilelor de iarnă sau după o seară, petrecută cu prietenii, în calitate de calmant a stomacului revoltat.
O putem numi un "Food Comfort", o mâncare care este consumată cu un scop precis de a calma sau de a dezactiva sentimentele negative, pe care nu le putem accepta.
Pentru moldoveni, o mâncare a sufletului.
International editions: