Soroca: capitala mondială a romilor - Partea I

În imaginația noastră, când vorbim despre romi, ne referim la un popor omogen, care deține o cultură și un limbaj: în realitate, avem de a face cu comunități de oameni diferiți, o etichetă generică, care include o multiplicitate de grupuri etnice, împrăștiate pe vechiul continent.

Despre romi, cei, pe care în mod vulgar îi numim țigani, nu știm nimic, nici măcar cum să-i numim. Nu cunoaștem nimic despre peregrinările lor seculare, călătoriile fără o destinație, chiar dacă nici măcar nu le pasă de a avea una.

Datorită "diversității" lor, romii au fost întotdeauna persecutați: nu au avut niciodată teritorii sau armate, pentru a fi apărați, nici aliați, nici putere politică, neajutorați în fața vreunui regim antic sau modern, fără a recunoaște ideea statului, deoarece ei nu percep granițele.

Este poporul cel mai torturat și urât în istorie, fără a mai purta vreodată războaie, jefuit și exterminat, ca nici un alt popor din lume. Potrivit marelui cantautor și poet italian, Fabrizio De André, este un popor, care merită Premiul Nobel pentru Pace ca popor, care a călătorit peste 2.000 de ani, fără arme.

Călătoriile romilor au fost învăluite în mister de secole, începând cu originile: între secolele I și IX, foametea și războaiele împingeau deseori locuitorii din Rajasthan, în India, să se deplaseze spre Persia și Armenia. Vorbeau un limbaj ciudat, Sanscrita, numai oral, care era îmbogățit continuu cu cuvintele diferitelor popoare, care le întâlneau de-a lungul rătăcirilor lor continue: este de înțeles că, un popor fără limba scrisă, trebuie să încredințeze sarcina de a transmite propria lor istorie și cultură, pe care o cunoaștem, să fie scrisă de către gagé ("non-țigani"), care sunt slabi de încredere, deoarece nu redau adevărul propriu.

De pe timpuri țiganii profesau meseria, dacă putea fi considerată astfel, de magician și ghicitoare. Nevoia de a fi mereu în mișcare i-a făcut meșteri iscusiți (fierari, cazangii), muzicieni sau comercianți de cai, activități creative, care facilitau relațiile umane, pe lângă faptul că erau și o sursă de îmbogățire pentru comunitate, datorită practicii comerțului de barter. Odată cu trecerea timpului, obiceiul de a face schimburi de mărfuri a dispărut și ei au trebuit să găsească surse alternative pentru a se întreține.

În lagărele de concentrare naziste, împreună cu evreii și homosexualii, au murit o jumătate de milion de romi și sinti: a fost marele genocid al romilor, poraimos. "Țiganii" au fost persecutați, sterilizați în masă, folosiți ca cobai pentru experimente și, în cele din urmă, destinați camerelor de gazare. Nici un supraviețuitor nu a fost chemat să depună mărturie în procesele împotriva liderilor naziști, nici măcar la Nürnberg, iar atunci când cei rămași în viață au decis să obțină despăgubiri de la statul german, le-a fost refuzat sub pretextul, că persecuțiile suferite nu au fost din motive rasiale, ci din cauza "asocialității" lor.

Romii nu au căutat sau vrut vreodată un "pământ promis", ca în cazul evreilor.

"Mi s-a spus că țiganii fură. Este adevărat. Pe de altă parte, se apără cum pot: este bine cunoscut faptul că industria a închis mai multe piețe artizanale. Majoritatea romilor au fost și sunt încă artizani, muncitori la prelucrarea metalului, în special a cuprului, antrenori de cai și circari, toate meseriile care, din păcate, nu mai sunt căutate. Dar, trebuie să adaug, că nu am auzit niciodată, nu am văzut niciodată scris, că un țigan ar fi jefuit vreo bancă", spunea Fabrizio De Andrè.

Marginalizarea și ghetoizarea reprezintă un teren periculos pentru orice grup etnic sau orice popor. Ipocrizia societății noastre este de a marginaliza pe cei săraci și de a flata adevărații hoți: bogații, speculanții, politicienii corupți. Lumea "noastră" ridică ziduri și baricade peste tot, doar pentru a descoperi mai târziu, că cea mai mare amenințare este tocmai închiderea noastră față de ceea ce nu cunoaștem, de ceea ce este diferit, de noi înșine.

Poate că a sosit momentul să răsturnăm întreaga problemă și să începem chiar de la ei.